ceilalti

a trecut foarte mult timp de cand i-am lasat pe ceilalti sa scrie in locul meu . i-am inchis undeva in spate si ii las acolo sa fumeze in liniste ganduri si emotii in care au ales sa nu creada .

am lasat unul singur sa conduca . doar pe cel de acum . am motivele mele . e placut sa fiu cel de acum .

cel de acum are gagica , chiar o gagica misto . cel de acum lucreaza si nu isi pierde timpul cu tampenii . trage tare din toate partile . isi face contacte , se intalneste cu oameni , invata chestii noi . cel de acum , care ma controleaza cu destul de mult succes , are inceputul unui om de succes .

usor , usor ceilalti se sufoca in camera din spate . o fi de la fumul tigarilor fumate in nestire si fara nici un control . o fi de la gramada de sentimente imputite ce zace intr-un colt al camerei . nu are geam camera . nu o pot aerisi . or sa se sufoce acolo cat de curand daca nu le deschid usa . si or sa moara .

si inainte sa imi dau seama cel de acum o sa deschida usa la camera , o sa strambe din nas ... si o sa pregateasca patru saci negri ca sa mute oasele contorsionate ale celorlalti . o sa ii ingroape undeva in spatele casei ... si apoi o sa faca o gaura in peretele camerei in care s-au sufocat . o sa faca un geam acolo . cu vedere spre campie si cer albastru . o sa aduca flori in camera aia .

6 trandafiri rosii intr-o vaza neagra asezata undeva in partea dreapta a unui pervaz . o sa puna un fotoliu comod intr-un colt si un lampadar . o sa citeasca acolo povesti scrise de altii in serile de vara racoroase .

o sa uite de ei ... din cand in cand cate o particula de piele o sa zboare prin camera si o sa aduca aminte de ce s-a intamplat candva aici . 4 oameni au murit in camera asta . sufocati , in chinuri crunte ... trupurile contorsionate amintind de o incercare disperata de a evada . bucati de unghii ramase in zidul din spate . urme de saliva si chistoace de tigari . intuneric mult si tipete furioase .

atat .