dresori din hartie ...

azi noapte am visat pentru prima oara in cateva luni bune . eu nu prea visez sau cel putin nu prea imi aduc aminte ce visez . probabil pentru ca de cele mai multe ori cand ma culc sunt frant de oboseala .

dar aseara am visat . si m-am trezit transpirat , cu zgomote ciudate in jurul meu intr-un pat care se simtea al altcuiva . am aprins veioza ... am stins-o . m-am intins in pat . si am aprins-o din nou . m-am uitat putin in jurul meu ... am incercat sa imi dau seama de la ce veneau sunetele pe care le auzeam . am stins din nou veioza . am aprins-o ... mi-am dat seama ca sunetele nu existau ( mici abilitati ramase din copilarie , din vremurile cand puteam sa ating umbra de sub patul meu si mi se facea rau de la vidul din mijlocul camerei ) .

am trezit-o pe berta saraca si am chemat-o in pat . si doar cand a venit berta langa mine m-am linistit . am adormit la loc ...

ce am visat ?!

nu stiu sigur .. visul a inceput bine cred . nu imi aduc aminte inceputul . imi aduc aminte ca mergeam inspre casa undeva pe la timpuri noi , in intersectie . era pustiu in jurul meu si nu era tocmai noapte . nu era zi ... atmosfera era usor verde , ceata multa ... si luminile umflate undeva in departare . vedeam tot bulevardul . era ud pe jos ... si ici colo se vedeau siluete . nu oameni ... doar siluete inecate in ceata .

traversez strada si in exact momentul ala opreste o dacie rosie in spatele meu si ma striga de la volan un tip .

'auzi ... imi poti spune si mie ceva ?'

m-am gandit ca avea nevoie de ceva indicatii asa ca ma apropii de masina ... coboara din masina ... era ceva ciudat la tipul asta . simteam asta desi aparent era un tip normal .

ma intreaba : 'ai idee cam cate sedinte mi-ar trebui la un psihiatru ?! sau cam cate sedinte se fac in mod normal ?!'

intrebarea mi s-a parut , in mod ciudat , destul de normala . asa ca i-am spus ca nu stiu sigur . depind de psihiatru si de ce anume sufera . banuiesc ca in anumite cazuri e nevoie doar de cateva sedinte ... iar in alte cazuri poate fi nevoie de ani de zile de sedinte repetate ...

in timp ce ii povesteam ma tot uitam undeva inspre metrou . asteptam ceva de acolo ... dar nu stiam exact ce anume .

cand termin de explicat ma intorc spre tip si nu mai era acelasi . adica ... era acelasi dar infatisarea i se schimbase . avea obrajii trasi si ochii ingropati adanc in orbite . ii vedeam foarte clar scheletul ... parca il puteam vedea chiar si prin haina ( avea o haina verde , lunga , aproape pana la pamant ) . avea conturul buzelor alb . nu era saliva ... era un praf cred ...

tremura si isi scarpina intr-una urechea .. din cand in cand avea un soi de spasme care ii provocau o miscare grabita a capului ... in anumite momente atat de violenta incat aveam impresia ca nu ar putea sa i se miste gatul asa fara sa se franga .

a incercat sa mai imi puna o intrebare dar l-am oprit spunandu-i ca ma grabesc si ca trebuie sa ajung undeva . mi-era teama de el ...

am plecat pe o straduta inspre casa ... si l-am vazut cum face rondul ( intre timp toata intersectia de la timpuri noi se transformase intr-un cerc foarte bine definit ) si se apropie , pe partea opusa de mine .

am grabit pasul ... ii auzeam pasii in spatele meu ... intr-un final nu am mai rezistat si am luat-o la fuga ... am ajuns la scara .. dar nu stateam la bloc ... stateam intr-o casa . avea doar doua etaje vazuta din exterior .. dar cand am intrat si am inceput sa urc scarile ... am vazut ca de fapt erau mai multe ...

pe scari m-am intalnit cu o femeie la vreo 30 de ani . i se vedeau sanii prin rochie . avea o rochie alba ... toata cladirea avea aspectul unui ospiciu in genul celor pe care le vezi prin filmele horror ... pereti crapati , scarile strambe ... ma apuca de mana si urc cu ea cateva etaje ...

imi povestea despre iubitul ei . nu imi aduc aminte ce imi povestea ... dar stiu ca vorbea despre iubitul ei pentru ca eu imi spuneam : 'imi povestesti de iubit dar ma tragi de mana ca sa urc la tine sa ti-o trag ...'

am ajuns cu ea la un palier ... si cand sa intru pe coridor am auzit vocea unui coleg de liceu . ma uit in sus pe scari si era la cateva etaje mai sus ... ma striga sa merg la el . i-am dat drumul femeii ... si am urcat scarile .

am iesit pe acoperisul cladirii . iar pe acoperis erau 3 colegi de liceu ... fumau cate o tigare si nu stiu ... nu ma vedeau . incerca sa vorbesc cu ei .. dar nu ma bagau in seama . nici macar nu se uitau la mine . nu era ca si cum as fi fost invizibil ... ci era ca si cum ar fi atat de captivati de cine stie ce incat nu se puteau desprinde ca sa se uite la mine .

m-am intors si am vazut niste siluete undeva in partea opusa a acoperisului . m-am apropiat si cand i-am vazut am ramas inghetat .

erau 3 perechi de cate 2 ... nu stiu cum sa le zic . pareau oameni ... 3 erau in patru labe , in soiul unor animale ... aveau coloana iesita in relief si spatele cumva arcuit inspre piept ... nu aveau toate degetele la maini . erau foarte diformi .. iar capul era disproportionat de restul trupului . mare si ascutit ... nasul foarte mare , se asemana cu un cioc ... un ochi mai mare altul mai mic .. plini de saliva si alte lichide ... curgeau din ei ...

aveau lese cu care ii tineau alti oameni . pareau facuti din hartie , batrani , cu pielea atarnand peste tot si maini subtiri , ingrozitor de subtiri si osoase ...

nu alergau ... pareau ca zboara .. dar nu zburau . saltau ... impreuna cu 'animalele' lor ... nu ma observasera pana atunci .. dar cand m-am apropiat de ei ... s-au oprit din salturi si s-au uitat spre mine ... au inceput sa salte spre mine si am luat-o la fuga ... m-am intors la unul din colegii astia si ii strigam disperat sa ii luam si pe ceilalti doi si sa ne urcam in masina sa plecam de aici ...

nu intelegea ce ii spuneam . imi tot spunea 'nu acum ... nu acum ' ...

se apropiau cei 6 de mine ... iar 'animalele' deschisesera gurile ... aveau colti ... am luat-o la fuga pana am ajuns la marginea cladirii . la cativa metri de margine era o alta cladire ... am vrut sa sar dar nu am putut . am cazut in gol in aleea aia ingusta . in cadere m-am lovit cand de un zid cand de altul si cand am atins pamantul m-am trezit ...

din tot visul asta singura imagine care mi-a ramas incredibil de clar a fost cea cu dresorii aia batrani de hartie ...

2 comments:

alexandrrra spunea...

ok... e ora 00:03, ti-am citit postul si am aprins lumina. Mi-e frica sa ma culc. Ufff.. cine m-a pus? :)

nici eu nu-mi amintesc visele din timpul noptii (si ma frustreaza chestia asta) .. un cosmar de-asta "greu" am avut si eu, acum ani buni, care m-a marcat.. si acum ma trec fiori amintindu-mi..

visele sunt fascinante pentru ca sunt manifestari ale inconstientului... si e incredibil ce imagini iti poate oferi acest inconstient :)

emil spunea...

pai cine te pune sa ma citesti pe mine la ore d-astea ?!

nu cred in chestia asta . visele sunt doar imagini amestecate interpretate de un creier sedat care incearca disperat sa faca o ordine in ceea ce vede .

atata tot .

Trimiteţi un comentariu